Romanian 
English 
Afrikaans 
Amharic 
Arabic 
Assamese 
Belarusian 
Bosnian 
Chinese 
German 
Greek 
Spanish 
French 
Japanese 
Korean 
Portuguese 
Myanmar 
Russian 
Thai 
Uighur 
Dutch 
Indonesian 
Finnish 
Turkish Tratament din oțel inoxidabil
Tratamentul de suprafață al oțelului inoxidabil determină estetica, durabilitatea, rezistența la coroziune și ușurința de curățare a sticlei de apă. În producție, WONISI adoptă diferite metode de procesare în funcție de forma și scenariile de utilizare ale sticle de apa/pahare.
Oțelul inoxidabil este abrevierea oțelului inoxidabil rezistent la acid, iar clasele de oțel care sunt rezistente la medii corozive slabe, cum ar fi aerul, aburul, apa sau au proprietăți inoxidabile se numesc oțel inoxidabil.
În general, oțelul inoxidabil obișnuit este împărțit în trei categorii în funcție de structura metalografică: oțel inoxidabil austenitic, oțel inoxidabil feritic și oțel inoxidabil martensitic.
1. Metode comune de tratare a suprafeței pentru oțel inoxidabil
1.1 Introducere în soiurile de oțel inoxidabil
Componentele principale ale oțelului inoxidabil: conțin în general crom [Cr], nichel [Ni], molibden [Mo], titan [Ti] și alte elemente metalice de înaltă calitate.
Oțel inoxidabil comun: oțel inoxidabil crom, care conține mai mult de 12% Cr; oțel inoxidabil nichel-crom, care conține Cr≥18%, care conține Ni≥12%.
Clasificarea din structura metalografică a oțelului inoxidabil: există oțeluri inoxidabile austenitice, precum: 1Cr18Ni9Ti, 1Cr18Ni11Nb, Cr18Mn8Ni5. Oțel inoxidabil martensitic, cum ar fi: Cr17, Cr28, etc.
1.2 Metode comune de tratare a suprafeței oțelului inoxidabil
Tehnicile utilizate în mod obișnuit de tratare a suprafeței din oțel inoxidabil includ următoarele metode de tratament: tratament de albire naturală a suprafeței, tratament cu oglindă de suprafață și tratament de colorare a suprafeței.
Tratament de albire a suprafeței: În timpul prelucrării oțelului inoxidabil, pielea de oxid negru este produsă după bobinare, legarea marginilor, sudură sau încălzirea artificială a suprafeței. Această scară tare gri-negru este compusă în principal din două tipuri de EO4, NiCr2O4 și NiF. În trecut, acidul fluorhidric și acidul azotic erau în general utilizate pentru îndepărtarea puternică a coroziunii. Cu toate acestea, această metodă costă mult, poluează mediul înconjurător, este dăunătoare pentru organismul uman și este foarte corozivă, deci este eliminată treptat. În prezent, există două metode principale de tratare a depunerilor de oxid:
⑴ Metoda de sablare (împușcare): folosește în principal metoda de pulverizare a mărgele de sticlă pentru a îndepărta pielea de oxid negru de pe suprafață.
⑵ Metodă chimică: Folosiți o pastă de pasivare de decapare nepoluantă și o soluție de curățare netoxică cu aditivi anorganici la temperatura camerei pentru imersie. Pentru a atinge scopul de albire a culorii naturale a oțelului inoxidabil. După procesare, practic arată ca o culoare plictisitoare. Această metodă este mai potrivită pentru produse mari și complexe.
(3) Metoda de tratare a strălucirii cu oglindă a suprafeței: în funcție de complexitatea produselor din oțel inoxidabil și a cerințelor utilizatorului, metode precum lustruirea mecanică, lustruirea chimică și lustruirea electrochimică pot fi utilizate pentru a obține luciu în oglindă. Avantajele și dezavantajele acestor trei metode sunt următoarele:
Lustruire mecanică: nivelare bună, intensitate mare a muncii, poluare gravă, piesele complexe sunt dificil de prelucrat și luciul scade.
Lustruire chimică: poate lustrui piese complexe cu eficiență ridicată, viteză rapidă și luminozitate insuficientă. Gazele care scapă în timpul lustruirii necesită ventilație.
Lustruire electrochimică: luciul oglinzii poate fi menținut pentru o lungă perioadă de timp, procesul este stabil, mai puțin poluat și costuri reduse. Piesele complexe necesită echipament motor auxiliar, iar răcirea este necesară pentru producția de masă. Poate fi utilizat pe scară largă în diferite linii de producție.
Tratament de colorare a suprafeței: colorarea oțelului inoxidabil nu numai că oferă produse din oțel inoxidabil cu diverse culori, crește varietatea de modele și culori ale produselor, dar îmbunătățește și rezistența la uzură și rezistența la coroziune a produselor. Metodele de colorare a oțelului inoxidabil sunt următoarele:
(1) Metoda de colorare prin oxidare chimică;
⑵ Metoda de colorare prin oxidare electrochimică;
(3) Metoda de colorare cu oxid de depunere lon;
⑷ Metoda de colorare prin oxidare la temperatură înaltă;
⑸ Metoda de colorare prin piroliză în fază de vapori.
O scurtă prezentare a diferitelor metode este următoarea:
(1) Metoda de colorare prin oxidare chimică: Într-o soluție specifică, culoarea filmului este formată prin oxidare chimică, inclusiv metoda dicromatului, metoda sărurilor de sodiu mixte, metoda vulcanizării, metoda oxidarii acide și metoda oxidarii alcaline. În general, „metoda Inco” [INCO] este folosită mai mult, dar dacă doriți să asigurați aceeași culoare a unui lot de produse, trebuie să utilizați electrodul de referință pentru a controla.
(2) Metoda de colorare electrochimică: culoarea filmului se formează prin oxidare electrochimică într-o soluție specifică.
(3) Metoda chimică de colorare a oxidului prin depunere de ioni: piesa de prelucrat din oțel inoxidabil este plasată într-o mașină de acoperire în vid pentru placarea prin evaporare în vid. De exemplu: carcasele pentru ceasuri și curelele de ceas placate cu titan sunt în general galben auriu. Această metodă este potrivită pentru prelucrarea produselor în volum mare. Datorită investiției mari și a costurilor ridicate, produsele în loturi mici nu sunt rentabile.
⑷ Metoda de colorare prin oxidare la temperatură înaltă: scufundați piesa de prelucrat într-o anumită sare topită pentru a menține un anumit parametru de proces, astfel încât piesa de prelucrat să formeze o anumită grosime a peliculei de oxid și să prezinte diferite culori.
⑸ Metoda de colorare prin piroliză în fază de vapori: este mai complicată și mai puțin utilizată în industrie.
1.3 Selectarea metodei de tratament
Ce metodă să alegeți pentru tratarea suprafeței oțelului inoxidabil depinde de structura produsului, material și diferite cerințe pentru aspect și alegeți o metodă adecvată de tratament.
Desen cu fire
Metoda sablare (împușcare).
Metoda de tratare a oglinzii luminoase de suprafață
2. Cauze comune ale coroziunii pieselor din oțel inoxidabil
2.1 Coroziunea chimică
Poluarea suprafeței: uleiul, praful, acidul, alcaliul, sarea etc. atașați la suprafața piesei de prelucrat se transformă în medii corozive în anumite condiții și reacţionează chimic cu anumite componente din piesele din oțel inoxidabil, rezultând coroziune chimică și rugină.
Zgârieturi la suprafață: Toate tipurile de zgârieturi deteriorează filmul de pasivizare, reduc capacitatea de protecție a oțelului inoxidabil și reacţionează cu ușurință cu mediile chimice, ducând la coroziune chimică și rugină.
Curățare: După decapare și pasivare, curățarea nu este curată, rezultând lichid rezidual, care corodează direct piesele din oțel inoxidabil (coroziune chimică).
2.2 Coroziunea electrochimică
Poluarea cu oțel carbon: zgârieturile cauzate de contactul cu piesele din oțel carbon și mediile corozive formează bateriile primare pentru a produce coroziune electrochimică.
Tăiere: Aderența substanțelor predispuse la rugină, cum ar fi zgura de tăiere și stropii și mediile corozive formează bateriile primare pentru a produce coroziune electrochimică.
Școala de coacere: Compoziția și structura metalografică a zonei de încălzire a flăcării se modifică în mod neuniform și formează o baterie primară cu mediul coroziv pentru a provoca coroziune electrochimică.
Sudarea: Defectele fizice (decupaj, pori, fisuri, fuziune incompletă, penetrare incompletă etc.) și defectele chimice (granule grosiere, limite de cereale sărace în crom, segregare etc.) în zona de sudare formează baterii primare cu medii corozive pentru a produce coroziunea electrochimică.
Material: Defectele chimice (compoziție neuniformă, impurități S, P etc.) și defectele fizice ale suprafeței (porozitate, trahom, fisuri etc.) ale oțelului inoxidabil sunt favorabile formării bateriilor primare cu medii corozive și coroziune electrochimică.
Pasivare: Efectul slab de pasivare a decaparii cauzează o peliculă de pasivare neuniformă sau subțire pe suprafața oțelului inoxidabil, care este predispus la coroziune electrochimică.
Curățare: Reziduurile rămase de pasivare a decaparii și produsele coroziunii chimice a oțelului inoxidabil formează coroziune electrochimică cu piesele din oțel inoxidabil.
2.3 Concentrarea tensiunilor este ușor de provocat coroziune prin stres
Pe scurt, datorită structurii sale metalografice speciale și a peliculei de pasivizare a suprafeței, oțelul inoxidabil este dificil de corodat din cauza reacției chimice cu mediul în condiții normale, dar nu este imposibil să fie corodat în orice condiții. În prezența mediilor corozive și a stimulentelor (cum ar fi zgârieturi, stropi, zgură de tăiere etc.), oțelul inoxidabil poate suferi, de asemenea, reacții chimice și electrochimice lente cu medii corozive și poate fi corodat, iar viteza de coroziune este destul de rapidă în anumite condiții, rezultând coroziune, în special coroziune prin pitting și crăpătură. Mecanismul de coroziune al pieselor din oțel inoxidabil este în principal coroziunea electrochimică.
Prin urmare, toate măsurile eficiente trebuie luate în timpul prelucrării produselor din oțel inoxidabil pentru a preveni apariția condițiilor de coroziune și a cauzelor pe cât posibil. De fapt, multe condiții și cauze de coroziune (cum ar fi zgârieturile, stropii, zgura de tăiere etc.) au, de asemenea, efecte adverse semnificative asupra calității aspectului produsului și trebuie și trebuie depășite.
Gradul de luminozitate al oțelului inoxidabil după lustruire
Folosind metoda vizuală, luminozitatea suprafeței piesei lustruite este împărțită în 5 niveluri:
Nivelul 1: Există o peliculă de oxid alb la suprafață, fără luminozitate;
Nivelul 2: Puțin luminos, conturul nu poate fi văzut clar;
Nivelul 3: Luminozitatea este bună, iar conturul se vede;
Nivelul 4: Suprafața este strălucitoare, iar conturul poate fi văzut mai clar (echivalent cu calitatea suprafeței de lustruire electrochimică);
Nivelul 5: strălucitor ca o oglindă.
