Ghid material
Prin cooperarea și comunicarea continuă cu clienții din întreaga lume, WONISI a obținut feedback de la clienți, ajutându-ne să îmbunătățim calitatea și siguranța produsului. Controlul materiilor prime în linia de producție WONISI asigură calitatea înaltă a sticla de apa izolata din otel inoxidabils/pahare.
Oțelul inoxidabil este abrevierea oțelului inoxidabil rezistent la acid, iar clasele de oțel care sunt rezistente la medii corozive slabe, cum ar fi aerul, aburul, apa sau au proprietăți inoxidabile se numesc oțel inoxidabil. Acest material este un material sigur pentru producția de sticla de apa din inox căptușeală.
În general, oțelul inoxidabil obișnuit este împărțit în trei categorii în funcție de structura metalografică: oțel inoxidabil austenitic, oțel inoxidabil feritic și oțel inoxidabil martensitic.
1.Oțel inoxidabil austenitic
Matricea este compusă în principal din structură de austenită (fază CY) cu structură cristalină cubică centrată pe față, nemagnetică și este în principal consolidată prin prelucrarea la rece (și poate duce la anumite proprietăți magnetice) oțelului inoxidabil. Institutul American de Fier și Oțel este marcat cu numere din seriile 200 și 300, cum ar fi 304.
2.Oțel inoxidabil feritic
Matricea este în principal ferită (o fază) cu o structură cristalină cubică centrată pe corp. Este magnetic și, în general, nu poate fi întărit prin tratament termic, dar lucrul la rece îl poate face ușor întărit. Institutul American de Fier și Oțel este marcat cu 430 și 446.
3.Oțel inoxidabil martensitic
Matricea este martensitică (cubică sau cubică centrată pe corp), magnetică, iar proprietățile sale mecanice pot fi ajustate prin tratament termic. Institutul American de Fier și Oțel este marcat cu numere 410, 420 și 440. Martensita are o structură de austenită la temperatură ridicată, iar atunci când este răcită la temperatura camerei la o rată adecvată, structura austenită se poate transforma în martensită.
Ce fel de oțel inoxidabil nu este ușor de ruginit?
Există trei factori principali care afectează coroziunea oțelului inoxidabil:
1.Conținutul elementelor de aliere
În general, oțelul cu un conținut de crom de 10,5% nu este ușor de ruginit. Cu cât conținutul de crom și nichel este mai mare, cu atât este mai bună rezistența la coroziune. De exemplu, conținutul de nichel din 304 materiale ar trebui să fie 8-10%, iar conținutul de crom ar trebui să ajungă la 18-20%. Un astfel de oțel inoxidabil nu va rugini în circumstanțe normale.
2. Procesul de topire al întreprinderii de producție va afecta, de asemenea, rezistența la coroziune a oțelului inoxidabil.
Marile fabrici de oțel inoxidabil cu tehnologie bună de topire, echipamente avansate și tehnologie avansată pot garanta controlul elementelor din aliaj, îndepărtarea impurităților și controlul temperaturii de răcire a țelurilor. Prin urmare, calitatea produsului este stabilă și de încredere, cu o calitate internă bună și nu este ușor de ruginit. Dimpotrivă, unele fabrici de oțel mici au echipamente înapoi și tehnologie înapoi. În timpul procesului de topire, impuritățile nu pot fi îndepărtate, iar produsele produse vor rugini inevitabil.
3. Mediul extern, mediul uscat și bine ventilat nu este ușor de ruginit.
Umiditatea aerului este ridicată, vreme ploioasă continuă sau mediul cu pH ridicat în aer este ușor de ruginit. Oțel inoxidabil 304, dacă mediul înconjurător este prea rău, va rugini.
Proces de fabricare a plasticului
Petrolul brut și gazele naturale sunt extrase mai întâi, iar apoi trimise la rafinării pentru a extrage multe tipuri de substanțe, inclusiv principalele componente ale materialelor plastice, adică etanul este extras din petrol, iar propanul este extras din gazul natural. Etanul și propanul sunt trimise la plantele de cracare pentru a fi descompuse în molecule, etanul este folosit pentru a produce etilenă, iar propanul este folosit pentru a produce propilenă. Apoi, se adaugă catalizatori pentru a combina moleculele pentru a forma polimeri de rășină. Datorită acestei structuri, materialele plastice sunt ușor de modelat la temperaturi și presiune ridicate.
Polimerizarea transformă etilena în polietilenă, iar propilena în polipropilenă. Aceste rășini sunt topite și răcite, apoi tăiate în pelete de materie primă din plastic. Peleții de plastic sunt trimiși la fabrici pentru a fi încălziți pentru a face diverse produse din plastic.
Majoritatea materiilor prime din plastic sunt transparente sau alb lăptos. Diverse produse din plastic necesită diferite culori pentru utilizare sau design, ceea ce necesită vopsire în timpul prelucrării plasticului; metoda obișnuită de vopsire este de a amesteca o anumită proporție de masterbatch sau toner de culoare în materiile prime înainte de producție și lăsați materiile prime și masterbatch-ul sau tonerul de culoare să se topească împreună în mașina de turnat prin injecție pentru a produce culoarea dorită a produsului.
În viața de zi cu zi se folosesc produse din plastic de diferite forme și dimensiuni. Principala metodă de producție a acestor produse din plastic este turnarea prin injecție. Cele trei elemente necesare în acest proces sunt materiile prime din plastic, matrițele și mașinile de turnat prin injecție. Procesul de turnare prin injecție este de a pune materiile prime în buncărul mașinii, de a le amesteca și de a le topi în mașina de turnat prin injecție și apoi de a umple materiile prime în matriță. Materiile prime se racesc rapid si se formeaza in matrita, iar in final matrita este deschisa pentru a scoate produsul.
O altă metodă comună de prelucrare este turnarea prin suflare. Toate tipurile de sticle de plastic, conserve, butoaie etc. sunt toate modelate prin suflare. Este bine înțeles că, după ce materiile prime sunt topite, acestea sunt suflate în matriță pentru a le forma.
Cea mai intuitivă diferență între turnarea prin injecție și suflarea este că produsele de turnare prin injecție sunt miezuri solide, în timp ce turnarea prin suflare este miez tubular.
Materiale diferite
PET (poliester): numită și rășină poliesterică, materia primă este alb lăptos sau galben deschis, transparență bună, non-toxică, densitate mare, duritate ridicată, rezistență la uzură, dar nu este rezistentă la înmuiere cu apă fierbinte, nu este rezistentă la alcali și alte caracteristici, temperatura de utilizare este 65 ℃ ~ -20 ℃, mai mult decât această temperatură este ușor de eliberat substanțe nocive, nu poate fi utilizat în mod repetat pentru o lungă perioadă de timp, utilizat în principal în sticle de băuturi în materiale de ambalare, sticle de apă minerală, cochilii și accesorii în aparate electronice etc.
HDPE (polietilenă de înaltă densitate): cunoscută și sub denumirea de etilenă de joasă presiune, materia primă este albă, netoxică și fără gust, cu densitate scăzută, duritate bună, rezistență la acizi și alcalii, dar performanță anti-îmbătrânire slabă, dificil de curățat și nu se reciclează, folosită în principal pentru detergent sticle de ambalare, înveliș de sârmă și cablu etc.
PVC (clorura de polivinil): cunoscută și sub denumirea de film adeziv, materia primă este galben translucidă, transparență bună, rezistență ridicată, flexibilitate bună, nu fragilă, etc. PVC-ul este împărțit în moale și dur, diferența dintre ele depinde dacă se adaugă balsam, PVC-ul în sine este non- toxic, dacă se adaugă plastifianți, agenți anti-îmbătrânire, etc., acesta va fi toxic, deci PVC moale este netoxic, PVC dur este toxic, utilizat în principal în materiale de ambalare, țevi, uși și ferestre în industria materialelor de construcții, etc.
LDPE (polietilenă de joasă densitate): cunoscută și sub denumirea de polietilenă de înaltă presiune, materia primă este albă lăptoasă, fără gust și netoxică, cu o bună transparență, o flexibilitate bună, rezistență la alcalii, dar rezistență scăzută la căldură, etc. Densitatea este cea mai scăzută dintre toate polietilenele și va elibera substante toxice cand depaseste 110°C. Este folosit în principal pentru folie de plastic, folie de plastic etc.
PP (polipropilenă): cunoscut și sub numele de plastic plisat, are un aspect de materie primă de densitate scăzută, transparent și ușor, non-toxic și fără gust, rezistență și elasticitate ridicate, rezistență chimică, rezistență la coliziune, rezistență la temperaturi ridicate de 100-120 de grade Celsius și poate fi încălzit în un cuptor cu microunde.
PS (polistiren): cunoscut și sub numele de lipici dur, are o duritate mai mare decât PP. Materia primă are o transmisie ridicată a luminii, este incoloră și inodoră și este ușor de vopsit, dar duritatea sa este slabă, este ușor să fie fragilă și substanțele nocive vor fi eliberate atunci când temperatura depășește 70°C.
PA (poliamida): cunoscut și sub numele de nailon, nu are nume de cod. Materiile sale prime sunt non-toxice și inodore, cu tenacitate bună, rezistență la uzură, rezistență la căldură și rezistență chimică.
Plasticul ABS este un compus din acrilonitril (A), butadienă (B) și stiren (C).
Alte categorii, cu numele de cod 7, includ acrilic, policarbonat, acid polilactic etc. Caracteristicile acestor materiale plastice sunt că nu pot fi încălzite într-un cuptor cu microunde, nu pot fi sterilizate la temperatură ridicată și nu pot fi expuse direct la soare, deoarece ele pot elibera bisfenol A și pot dăuna organismului uman.
Tritan, numele complet Tritan Copolyester, este o nouă generație de produse din copoliester dezvoltat de Eastman Company.
Nu va elibera bisfenol A în timpul utilizării, îndeplinește cerințele de protecție a mediului, are o rezistență excelentă la impact, rezistență chimică excelentă și rezistență la hidroliză și poate păstra băuturi la temperatură înaltă la aproximativ 100 de grade Celsius. În plus, plasticul poate fi folosit și pentru a produce sticla de apa cu capac de paie.
Test simplu
Dacă doriți să distingeți mai clar diferitele materiale plastice, le puteți distinge prin ardere. Testul de ardere este de a arde diferite materiale plastice, de a observa caracteristicile și modificările care apar în timpul acestui proces și apoi de a judeca materialul plastic. Stările observate sunt starea de părăsire a sursei de foc, mirosul de ars, culoarea flăcării, starea după ardere și inflamabilitatea. Testul de ardere se bazează complet pe efectele speciale ale materialelor plastice și nu poate fi folosit ca bază științifică pentru identificarea materialelor plastice.
PET-ul arde fumul negru și are un gust acru
PP poate arde tot timpul, flacăra este galbenă în partea de sus și albastră în partea de jos, cu miros de lumânare
PS poate arde tot timpul, flacăra este fum galben și negru, există praf de carbon după ardere și există un miros de ulei de pin
ABS poate arde rapid și continuu după aprindere, flacăra este fum galben și negru, se înmoaie după ardere fără a picura și are un miros puternic de cauciuc
PC-ul este relativ greu de ars și se va stinge când focul este îndepărtat. Flacăra este o cantitate mică de fum negru, care se înmoaie și face spumă după ardere și nu are un miros deosebit;
Flacăra PE este galbenă în partea de sus și albastră în partea de jos, se înmoaie și picură după ardere și are miros de parafină arsă; (ai ars vreodată o pungă de plastic când erai copil, uiți senzația de picurare, îți amintești durerea când picura pe mâini?)
PA nu este ușor de ars și se va stinge când părăsește sursa de foc. Flacăra este fum galben și gri. După ardere, face spumă și picături, și are miros de piele de oaie și unghii;
PVC nu este ușor de ars și se va stinge când părăsește sursa de foc. Flacăra este albastră în partea de sus și verde în partea de jos cu fum. Este greu de înmuiat după ardere și are un miros acru și înțepător; (filmul termocontractabil de pe ambalaj, cel dur este PCV)